Tencuiala interioară se alege după umiditatea încăperii și după finisajul dorit. Tencuiala de var-ciment rezistă bine în băi, bucătării și subsoluri, cea de ipsos dă o suprafață netedă și rapidă în camerele uscate, iar cea de lut reglează umiditatea aerului, dar cere mai multă grijă la aplicare. Grosimea, timpul de uscare și stratul suport contează la fel de mult ca materialul.
Ce rol are tencuiala interioară?
Tencuiala interioară corectează denivelările zidăriei, protejează peretele și creează un suport uniform pentru glet, vopsea sau faianță. Ea contribuie și la etanșeitatea la aer a peretelui și, în funcție de material, la comportamentul încăperii față de umiditate.
Calitatea ei depinde mult de zidăria pe care se aplică. Blocurile ceramice, BCA-ul și cărămida plină absorb apa în mod diferit, iar diferențele dintre aceste materiale sunt prezentate în articolul despre alegerea zidăriei la o casă nouă.
Prin ce diferă tencuiala de var-ciment, cea de ipsos și cea de lut?
Cele trei tipuri diferă prin rezistența la umiditate, prin grosimea uzuală și prin timpul de uscare. Valorile de mai jos sunt orientative; fișa tehnică a produsului folosit are întotdeauna prioritate.
| Tip | Grosime uzuală | Uscare orientativă | Potrivită în |
|---|---|---|---|
| Var-ciment | 15–20 mm | aproximativ 1 zi pentru fiecare milimetru | Băi, bucătării, subsoluri, sub faianță |
| Ipsos (inclusiv mecanizat) | 10–15 mm | 1–3 săptămâni, în funcție de ventilare | Dormitoare, living, holuri |
| Lut | 15–25 mm, în mai multe straturi | câteva săptămâni | Camere de locuit uscate, case din materiale naturale |
Ipsosul se netezește direct, fără glet sau cu un glet subțire, pe când var-cimentul are o textură mai aspră și cere de obicei glet înainte de vopsire.
Se poate folosi tencuiala de ipsos în baie?
Tencuiala de ipsos nu se recomandă în zonele expuse direct la apă, cum ar fi pereții din jurul dușului, pentru că ipsosul își pierde rezistența când rămâne umed perioade lungi. În restul băii poate fi folosită doar dacă producătorul o permite explicit și dacă încăperea are o ventilare bună.
Varianta sigură pentru băi și bucătării este tencuiala de var-ciment, peste care se aplică hidroizolație lichidă în zonele de stropire și apoi faianța. Câteva idei de organizare a acestor încăperi se găsesc în articolul despre o baie funcțională și ușor de întreținut.
Cum se pregătește peretele înainte de tencuire?
Peretele se curăță, se umezește sau se amorsează și se echipează cu ghidaje înainte de tencuire. Pregătirea este partea care decide dacă tencuiala rămâne aderentă și dreaptă.
- Se îndepărtează praful, resturile de mortar și eventualele urme de ulei de decofrare de pe beton.
- Se aplică amorsa potrivită suportului: de aderență pe beton, de uniformizare a absorbției pe BCA.
- Se montează profilele de colț și ghidajele, verificate cu nivela.
- Instalațiile electrice și sanitare se termină și se fixează înainte de tencuire.
- Rosturile dintre materiale diferite, cum ar fi zidăria și stâlpii de beton, se armează cu plasă.
Care sunt condițiile potrivite de aplicare și de uscare?
Tencuiala se aplică, de regulă, la temperaturi între +5 și +30 °C, fără îngheț în zilele următoare și fără curenți puternici de aer cald. Uscarea prea rapidă produce fisuri, iar uscarea prea lentă, într-o încăpere neventilată, favorizează condensul.
- Ferestrele se deschid scurt, de câteva ori pe zi, ca umezeala să iasă din încăpere.
- Încălzirea forțată sau aeroterma îndreptată spre perete se evită în primele zile.
- Gletul și vopseaua se aplică doar pe tencuiala complet uscată, cu aspect uniform deschis la culoare.
Petele închise care persistă pe tencuiala veche, după luni de la aplicare, indică de obicei o sursă de umezeală, nu o problemă a materialului. Cauzele frecvente și remedierile lor sunt descrise în articolul despre igrasie și mucegai.
Ce greșeli apar cel mai des la tencuiala interioară?
Cele mai frecvente greșeli sunt straturile prea groase aplicate dintr-o dată, lipsa amorsei pe suporturile absorbante și vopsirea înainte de uscarea completă. Fiecare dintre ele se vede în timp, sub formă de fisuri, desprinderi sau pete.
Alte probleme apar la amestecarea materialelor incompatibile, de exemplu glet de ipsos pe o tencuială de var-ciment încă umedă, sau la tencuirea peste zidărie care nu și-a încheiat contracția. La lucrările mari ori la clădirile cu probleme de umezeală, alegerea sistemului de tencuire se stabilește împreună cu un diriginte de șantier sau cu un specialist în construcții.
