Fotografiile și documentele vechi de familie se păstrează cel mai bine într-un loc întunecos, cu temperatură constantă în jur de 15–20 °C și umiditate relativă de aproximativ 30–50%, în plicuri și cutii fără acid. Cele mai mari pagube nu vin din trecerea timpului, ci din lumină, din variațiile de umiditate și din materiale nepotrivite: bandă adezivă, folii de PVC, agrafe metalice. Digitizarea completează păstrarea, dar nu o înlocuiește.
Unde se păstrează fotografiile vechi de familie?
Fotografiile vechi se păstrează într-o cameră locuită, ferită de soare, departe de calorifere și de pereții exteriori reci. Podul și subsolul sunt locurile cele mai nepotrivite, pentru că acolo temperatura și umiditatea variază mult de la un anotimp la altul.
| Factor | Condiție recomandată orientativ | Efectul abaterii |
|---|---|---|
| Temperatură | 15–20 °C, cât mai constantă | Căldura grăbește îngălbenirea și decolorarea |
| Umiditate relativă | 30–50% | Peste 60% apar mucegaiul și lipirea fotografiilor |
| Lumină | Întuneric în depozitare | Decolorare, mai ales la fotografiile color |
| Aer | Fără vapori de vopsea, solvenți, fum | Pete și oxidarea argintului din imagine |
Instituțiile care păstrează colecții mari aplică aceleași principii la scară mare, după cum arată articolul despre rolul bibliotecilor în păstrarea arhivelor de presă.
Ce materiale deteriorează fotografiile și documentele?
Fotografiile și documentele sunt deteriorate de materialele acide sau instabile chimic: hârtia obișnuită de carton, banda adezivă, foliile de PVC, elasticele și agrafele metalice. Efectele apar lent, în câțiva ani sau câteva decenii, de aceea sunt adesea observate prea târziu.
- Albumele cu pagini autoadezive îngălbenesc și lipesc fotografiile atât de tare încât dezlipirea le poate rupe.
- Foliile de PVC eliberează compuși care atacă imaginea; sunt preferate cele din poliester sau polipropilenă.
- Agrafele și capsele ruginesc și lasă urme brune în hârtie.
- Elasticele se degradează, se lipesc și pătează.
- Cartonul obișnuit este acid și transferă îngălbenirea către ce conține.
Pentru depozitare se folosesc plicuri și cutii marcate ca fiind fără acid și potrivite fotografiilor, iar fiecare imagine valoroasă stă, ideal, în propriul plic.
Cum se manipulează corect o fotografie veche?
O fotografie veche se ține de margini, cu mâinile curate și uscate sau cu mănuși subțiri de nitril, fără a atinge suprafața imaginii. Grăsimea de pe degete lasă amprente care, în timp, devin pete permanente.
Fotografiile îndoite sau lipite între ele nu se forțează. Ele pot fi recuperate de un restaurator, în timp ce încercările făcute acasă cu apă sau cu abur produc adesea pagube ireversibile.
Cum se notează informațiile despre persoane și locuri?
Informațiile se notează pe spatele fotografiei, cu un creion moale, apăsând ușor pe margine, sau pe plicul în care este păstrată. Pixul și markerul pot trece prin hârtie ori pot păta imaginile așezate deasupra.
Se notează numele persoanelor, locul, anul aproximativ și sursa informației. Aceste detalii dau fotografiei valoare documentară, același lucru care face prețioase colecțiile descrise în articolul despre arhivele foto și documentarea evenimentelor istorice.
La ce rezoluție se scanează fotografiile vechi?
Fotografiile pe hârtie se scanează de regulă la 600 dpi, iar negativele și diapozitivele la rezoluții mult mai mari, de ordinul a 2400–4000 dpi, pentru că sunt de dimensiuni mici. Fișierul principal se salvează într-un format fără pierderi, cum este TIFF, iar copiile pentru vizualizare pot fi în JPEG.
| Original | Rezoluție orientativă | Format de păstrare |
|---|---|---|
| Fotografie pe hârtie | 600 dpi | TIFF |
| Fotografie mică, de format buletin | 1200 dpi | TIFF |
| Negativ sau diapozitiv 35 mm | 2400–4000 dpi | TIFF |
| Document scris | 300–600 dpi | TIFF sau PDF |
Cum se organizează și se protejează arhiva digitală?
Arhiva digitală se organizează în foldere pe ani sau pe ramuri ale familiei și se păstrează în cel puțin trei copii, pe două suporturi diferite, una dintre ele în alt loc. Un singur hard disk sau un singur telefon nu reprezintă o arhivă.
- Fișierele se denumesc consecvent, de exemplu „1965_nunta_bunici_01”.
- Descrierile de pe spatele fotografiilor se scanează și ele sau se trec într-un fișier text.
- Copiile se verifică periodic, iar suporturile vechi se înlocuiesc înainte să cedeze.
- Originalele se pun la loc în plicuri, chiar și după scanare.
Documentele care conțin date personale, precum acte de identitate sau de proprietate, se păstrează cu aceeași atenție ca orice hârtie sensibilă, după principiile din articolul despre protejarea informațiilor din documentele tipărite. Pentru piesele rare, deteriorate sau cu valoare istorică, un conservator-restaurator poate recomanda tratamentul potrivit.
