Decizia despre materialul de zidarie se ia de obicei tarziu, dupa ce proiectul e deja gata, si aproape mereu dupa pretul pe bucata. Ambele lucruri sunt gresite. Materialul schimba grosimea peretilor, incarcarile pe fundatie si costul incalzirii pentru urmatorii treizeci de ani, deci intra in discutie inainte de desen, nu dupa.
Nu exista un material bun in general si unul slab in general. Exista potriviri intre tipul casei, zona in care se construieste si bugetul disponibil. Aceeasi alegere poate fi excelenta intr-un loc si nepotrivita la trei sute de kilometri distanta, in alt climat. Sfaturile luate de pe grupuri nationale ignora tocmai partea asta.
Un perete din caramida cu goluri verticale se comporta altfel decat unul din blocuri usoare, atat la izolare cat si la acumularea caldurii. Diferenta se simte cel mai clar vara, in casele fara aer conditionat, si iarna, la primele zile cu ger sustinut.
Clima si grosimea peretelui
Zonele de munte si cele din nordul tarii cer pereti mai grosi sau o izolare exterioara mai serioasa decat sudul. Regula de calcul nu e grosimea in sine, ci rezistenta termica totala a peretelui, adica zidaria impreuna cu termosistemul. Doua solutii complet diferite pot ajunge la acelasi rezultat final, cu costuri apropiate si cu confort identic in casa.
Greutatea materialului conteaza si ea. Un palet BCA cantareste considerabil mai putin decat unul de zidarie ceramica la acelasi volum, ceea ce inseamna incarcari mai mici transmise in fundatie si o manipulare mai usoara pe santier, mai ales la etaj, unde fiecare bucata urca pe scara sau cu macaraua.
Ce se pune in balanta la alegere:
- zona climatica si expunerea terenului
- grosimea peretelui si spatiul pierdut
- izolarea exterioara prevazuta in proiect
- greutatea transmisa la fundatie
- modul de incalzire al casei
Costul total, nu pretul bucatii
Pretul unei bucati spune foarte putin despre costul peretelui terminat. La total intra adezivul sau mortarul, armatura din centuri si stalpisori, manopera de zidire si termosistemul aplicat ulterior. Doua materiale cu preturi diferite pe bucata pot ajunge la acelasi cost pe metru patrat de perete finisat.
Structura de beton armat insoteste orice tip de zidarie. Cantitatea de otel beton din stalpisori si centuri se calculeaza in proiect si ramane aproape aceeasi indiferent de materialul ales, asa ca nu poate fi folosita ca argument in comparatie. Ea apare in ambele devize, cu aceeasi valoare.
O comparatie corecta arata cam asa:
| Ce se compara | Unitatea corecta |
|---|---|
| Materialul de zidarie | metru cub de perete |
| Peretele complet | metru patrat finisat |
| Casa intreaga | cost pe an de utilizare |
Manopera si viteza de lucru
Blocurile de dimensiuni mari se zidesc mai repede, pentru ca un metru patrat cere mai putine bucati si mai putine rosturi. Diferenta de timp ajunge la cateva zile pe o casa obisnuita, iar manopera se plateste la zi, nu la bucata pusa in opera. Cateva zile castigate la zidarie muta tot graficul inainte, pana la acoperis.
Precizia dimensionala schimba si ea totalul. Materialele rectificate se pun cu adeziv in strat subtire si lasa un perete mai plan, ceea ce inseamna mai putina tencuiala si mai putin material de finisaj. Economia apare abia la etapa urmatoare, dar apare sigur.
Ordinea logica a deciziei:
- stabilirea zonei climatice si a expunerii
- discutia cu proiectantul despre grosimi
- doua variante de material, comparate pe perete
- verificarea disponibilitatii si a termenelor
- fixarea alegerii inainte de proiectul de rezistenta
Rosturile si puntile termice
Peretele pierde caldura nu doar prin material, ci si prin rosturile dintre bucati. Un rost de mortar obisnuit, gros de un centimetru, conduce caldura mult mai bine decat blocul din jurul lui, deci se comporta ca o dunga rece pe toata suprafata peretelui.
Adezivul in strat subtire, de doi sau trei milimetri, reduce simtitor problema. Cere insa material rectificat si un zidar obisnuit cu tehnica, altfel avantajul dispare in randuri inegale si in adeziv folosit de doua ori peste necesar.
Punctele cele mai slabe raman totusi stalpisorii, centurile si buiandrugii, adica exact partile din beton. Ele se izoleaza separat, cu un strat suplimentar prins pe exterior, iar detaliul asta apare in proiect si nu se sare la executie. Fara el, colturile raman reci si se vad la prima iarna, cu condens pe interior.
Disponibilitatea pe piata locala
Un material excelent, dar adus de la trei sute de kilometri, costa altceva decat pare in oferta. Transportul se adauga la fiecare livrare, iar o completare urgenta devine imposibila in mai putin de o saptamana. Pe un santier in lucru, saptamana aceea costa mai mult decat diferenta de pret.
De aceea alegerea tine cont si de ce se gaseste in depozitele din zona. Doua produse apropiate ca performanta, dintre care unul e la douazeci de kilometri, nu sunt echivalente in practica, oricat de asemanatoare ar arata fisele tehnice.
Se verifica si constanta stocului, nu doar existenta lui in ziua respectiva. Un produs care se epuizeaza des opreste santierul in mijlocul zidariei, iar completarea din alt lot poate veni cu mici diferente de dimensiune sau de nuanta, vizibile la peretele finisat.
Decizia luata la timp
Alegerea facuta inainte de proiectul de rezistenta economiseste bani reali. Inginerul calculeaza atunci fundatia pentru incarcarile potrivite, iar grosimile peretilor apar corect in planse, fara ajustari ulterioare facute la repezeala pe santier.
Schimbarea materialului dupa ce proiectul e gata inseamna recalculare, uneori refacerea unor detalii si intarzieri de cateva saptamani la autorizatie. Costul recalcularii se adauga peste tot ce s-a platit deja.
Alegerea buna nu e cea mai scumpa si nici cea mai ieftina. E cea care se potriveste cu locul, cu proiectul si cu felul in care va fi incalzita casa, stabilita din timp si discutata cu cineva care a construit deja in zona respectiva. Restul sunt preferinte, nu argumente.
