Șapa de pardoseală este stratul care nivelează placa sau izolația și pe care se montează finisajul. Șapa de ciment are, de regulă, 5–7 cm grosime când este turnată peste izolație și se usucă în câteva săptămâni, iar finisajul se pune doar după ce umiditatea ei scade sub limita cerută de producătorul pardoselii. Grăbirea acestui moment este cauza cea mai frecventă a parchetului umflat și a gresiei desprinse.
Ce tipuri de șapă se folosesc în locuințe?
În locuințe se folosesc trei tipuri principale de șapă: cea de ciment, cea pe bază de anhidrit și șapa autonivelantă subțire, folosită ca strat final de corectare. Fiecare are alt timp de uscare și altă sensibilitate la umiditate.
| Tip | Grosime orientativă | Circulabilă ușor după | Particularitate |
|---|---|---|---|
| Ciment, aderentă la placă | 3–5 cm | 1–3 zile | Rezistă la umiditate |
| Ciment, flotantă peste izolație | 5–7 cm | 1–3 zile | Cere bandă perimetrală și rosturi |
| Anhidrit, fluidă | 3,5–5 cm | 1–2 zile | Suprafață foarte plană, sensibilă la apă |
| Autonivelantă de finisare | 2–10 mm | câteva ore | Corectează denivelări mici |
Grosimile exacte depind de proiect, de încărcări și de prezența încălzirii în pardoseală, unde stratul de deasupra țevilor are o grosime minimă stabilită de producător.
Cât se usucă șapa înainte de montarea finisajului?
O regulă orientativă larg folosită pentru șapa de ciment este o săptămână de uscare pentru fiecare centimetru, până la 4 cm, iar peste această grosime uscarea încetinește vizibil. O șapă de 6 cm poate avea nevoie astfel de 8–10 săptămâni, în funcție de temperatură, ventilare și anotimp.
Șapa de anhidrit se usucă mai repede la grosimi mici, dar cere ventilare bună și nu tolerează umezirea ulterioară. Aditivii de uscare rapidă scurtează timpii doar dacă sunt folosiți exact cum indică producătorul lor.
Cum se verifică umiditatea șapei?
Umiditatea șapei se verifică prin măsurători făcute de specialist, cel mai des cu metoda carbidului, care indică umiditatea reziduală în procente. Aparatele de suprafață oferă doar o estimare și nu înlocuiesc o măsurătoare făcută în grosimea stratului.
| Șapă | Limită orientativă fără încălzire | Limită orientativă cu încălzire în pardoseală |
|---|---|---|
| Ciment | sub 2,0% (sub 1,8% sub parchet) | sub 1,8% |
| Anhidrit | sub 0,5% | sub 0,3% |
Valorile variază între producătorii de adezivi și de pardoseli, așa că limita aplicabilă este cea din fișa tehnică a finisajului ales.
Cum se îngrijește șapa în primele zile?
În primele zile, șapa de ciment se protejează de uscarea bruscă, de soare direct și de curenți de aer, pentru că o pierdere rapidă de apă duce la fisuri. Îngrijirea corectă este simplă și ține mai ales de controlul încăperii.
- Ferestrele rămân închise în primele 2–3 zile, apoi încăperea se aerisește regulat.
- Temperatura nu coboară sub +5 °C până la întărire.
- Încălzirea în pardoseală nu se pornește înainte de termenul indicat de producătorul șapei.
- Pe șapa proaspătă nu se depozitează materiale grele.
Umezeala eliminată de o șapă nouă este considerabilă, iar într-o casă slab ventilată ea se poate condensa pe pereți reci, la fel ca în cazurile descrise în articolul despre igrasie și mucegai.
Ce pași are pornirea încălzirii în pardoseală pe o șapă nouă?
Încălzirea în pardoseală se pornește pe o șapă nouă doar după perioada de maturare indicată de producător și urmând un protocol de încălzire treptată. Pentru șapa de ciment se așteaptă de obicei cel puțin 21 de zile, iar pentru cea de anhidrit aproximativ 7 zile.
- Se pornește cu o temperatură a agentului termic de aproximativ 20–25 °C, menținută câteva zile.
- Temperatura se crește treptat până la valoarea maximă de proiect.
- Se menține maximul câteva zile, apoi se coboară treptat.
- Protocolul se notează, iar abia apoi se măsoară umiditatea.
Ce greșeli se evită la turnarea șapei?
Greșelile care se evită la turnare sunt lipsa benzii perimetrale, absența rosturilor de dilatare pe suprafețe mari și un amestec cu prea multă apă. Fiecare dintre ele produce fisuri sau desprinderi ale finisajului.
Calitatea șapei pornește de la alegerea materialelor de bază ale clădirii, discutată în articolul despre materialele unei case solide, iar planificarea pardoselilor se corelează cu tipul de zidărie aleasă la o casă nouă. La suprafețe mari sau cu încălzire în pardoseală, grosimile, rosturile și protocolul de pornire se stabilesc împreună cu proiectantul sau cu un specialist în construcții.
