Primele zile cu un catel in casa sunt pline de mici surprize. Papucii dispar sub canapea, iar noaptea se aude un scancet subtire de langa usa. Pentru el, totul e nou si nimic nu are inca un nume sau un loc anume.
Viata lui se aseaza repede in jurul catorva lucruri simple. Lista primelor zile e scurta si practica: o lesa usoara, un culcus moale, doua castroane, cateva jucarii de ros si hrana uscata caini potrivita pentru varsta lui. Restul se adauga pe parcurs, dupa ce familia vede ce ii place si ce ignora.
Lucrurile incep sa mearga mai bine atunci cand catelul intelege ce se asteapta de la el. Asta nu vine dintr-o data. Vine din repetitie si din bucurii mici, primite la momentul potrivit.
O rasplata mica, data la timp
Multi stapani observa ca un catel leaga repede un gest de ce urmeaza imediat dupa el. Daca s-a asezat la comanda si primeste pe loc ceva bun, legatura se face. Pentru exercitii, multe familii tin la indemana o punga cu recompense caini, din care rup bucatele.
Gustarea e doar una dintre variante. Unii catei se lumineaza la o vorba buna, altii abia asteapta jucaria. Familia afla repede ce functioneaza la catelul ei, iar lista se face aproape singura:
- o bucatica gustoasa, data imediat dupa gest
- o vorba blanda, spusa pe acelasi ton vesel
- cateva clipe de joaca cu jucaria preferata
- o mangaiere linistita pe piept sau dupa ureche
Marimea conteaza si ea. O bucatica mica se mananca repede, asa ca exercitiul nu se intrerupe. Catelul ramane atent si asteapta urmatoarea incercare. Sesiunile scurte, cu pauze de joaca intre ele, pastreaza starea buna pentru amandoi.
Aceleasi reguli pentru toata familia
Exceptiile il incurca pe un catel. Daca mama nu il lasa pe canapea, dar copilul il cheama sus in fiecare seara, regula se pierde. Pentru el, canapeaua devine un loc unde uneori are voie si alteori nu. Asta il zapaceste mai tare decat orice comanda noua. Copilul nu are nicio vina, pur si simplu nu a fost de fata cand s-a stabilit regula.
Regulile se stabilesc cu toata lumea la masa, inainte sa apara confuzia: unde doarme si in ce camere are voie. In familiile care au si o pisica, lista mai primeste un rand: castronul ei si cutia cu vitamine pisici stau sus, departe de nasul catelului.
O foaie lipita pe frigider ajuta mult in primele saptamani. Oricine intra in casa o vede si stie ce are de facut, de la bunici pana la vecinul care il scoate uneori afara.
Comenzile spuse in mai multe feluri
Necazul apare des la cuvinte. Unul spune sezi, altul spune jos, iar altcineva doar arata cu mana. Catelul aude lucruri diferite pentru aceeasi miscare si nu stie pe care sa il urmeze. Pana la urma, nu urmeaza niciunul. Iar familia ajunge sa creada ca nu asculta, cand de fapt doar nu intelege.
O intelegere intre oameni rezolva mult. Familia alege un singur cuvant pentru fiecare comanda si un gest care il insoteste. O foaie de acest fel poate arata cam asa:
Tonul vocii conteaza la fel de mult ca vorba. O comanda spusa calm, la fel de fiecare data, se retine mai usor decat una strigata din alta camera. Strigatul il sperie mai degraba decat il invata ceva.
Plimbarile si rolul lor in educatie
Iesirile afara sunt o ocazie buna de invatare. Pe strada apar mirosuri noi, oameni grabiti, alti caini si zgomote pe care acasa nu le intalneste. Catelul are de ales intre ele la fiecare pas, iar lesa devine locul unde se intalneste cu stapanul lui.
O plimbare linistita incepe inca din casa. Multe familii pastreaza aceeasi ordine la fiecare iesire, iar catelul o invata dupa cateva zile si ajunge sa o astepte singur:
- lesa se pune doar dupa ce catelul s-a linistit
- usa se deschide abia cand el sta pe loc
- primii pasi afara se fac fara graba
- la intoarcere urmeaza o vorba buna si apa proaspata
Trasul de lesa e una dintre primele dificultati. Cand catelul trage, mersul se opreste. Cand lesa se lasa moale, drumul continua. Fara multe cuvinte, el afla ca graba nu il duce nicaieri. O bucatica primita cand merge alaturi intareste ideea, iar plimbarile devin treptat mai placute pentru amandoi.
Zilele in care nimic nu iese
Vin si zile cu pasi inapoi. Comanda stiuta ieri pare uitata azi, iar un mic accident pe covor apare dupa o saptamana linistita. Pentru un catel tanar, e ceva obisnuit.
Oboseala sau o zi cu multa agitatie se vad imediat in purtarea lui. In astfel de zile, exercitiile se scurteaza si se intorc la ce stie deja bine. Un succes mic, rasplatit cu bucurie, incheie ziua mai frumos decat o lectie noua terminata cu nervi. Rabdarea face aici diferenta.
Calmul celor din jur conteaza mult in zilele grele. Un catel simte tensiunea din casa si raspunde la ea. O seara linistita, cu o plimbare scurta si un culcus cald, il readuce in ritm pana a doua zi.
O rutina care ramane in timp
Dupa cateva luni, regulile casei nu mai par reguli. Catelul stie unde doarme, asteapta la usa inainte de plimbare si se aseaza singur cand vede punga cu gustari. Familia, la randul ei, a invatat sa vorbeasca aceeasi limba cu el.
Rasplata ramane parte din viata lor, doar ca isi schimba forma. Bucatelele de la inceput devin tot mai rare, iar locul lor il iau vorba buna si jocul de seara. Un catel care a invatat cu bucurie vine de obicei cu placere cand e chemat si isi pastreaza increderea in oamenii lui.
Educatia unui catel nu se termina intr-o zi anume. Continua discret in fiecare plimbare si in rabdarea celor care il cresc, atata vreme cat tine prietenia lor.
